Capitolul 4

Dpdv  Bella

Mi-am luat maşina din garajul acela imens si am plecat cu cea mai mare viteza spre casa, dar cineva mă urmărea aşa că am apăsat pe acceleraţie foarte mult, noroc că am o maşină care are destulă putere pentru a conduce cu 180 de kilometri la oră în apropierea centrului oraşului.Asta nu-i de bine Belle, incetineşte până nu te opreşte poliţia, da sigur mă opreşte tata, la acest gând am apăsat imediat frâna şi am incetinit la viteza legală.Maşina aceea mă tot urmărea aşa că am decis sa merg să fac cumpărături pentru Charlie.Am intrat pe aleea care ducea spre supermarket şi am parcat in parcarea acestuia.luându-mi geanta am ieşit din maşină uitându-ma după acea maşina care mă urmărea şi totuşi mi se părea că o ştiu de undeva.Acea maşină a încetinit în timp ce eu coboram din maşină dar după aceea a plecat mai departe.”Am scăpat”îmi zi eu în gând.Am intrat în magazin şi m-am dus la raioanele de care aveam nevoie şi mi-am luat toate ingredientele necesare pentru a face o friptură.Terminând aceste cumpărături, am plecat grabită spre casă pentru a face cina şi programa pentru următoarea zi.

Zilel au trecut foarte monotone, neîntâmplându-se nimic important, doar vorbind din când în când cu Alice, în rest imi „predam” lecţiile dacă le pot zice aşa pentru că nu era munca mea.Făceam drumul Port Angeles-Forks zilnic pentru a-mi înlocui prietenul şi fostul meu profesor.Cu Edward începeam sa fiu din ce în ce mai distantă, nu ştiu de ce, dar de persoana lui ma îndepartam pentru că în fiecare noapte îl visam.În unele nopti fugeam de el, în altele vream sa mă apropii de el dar de fiecare dată el era rece cu mine şi se îndepărta la fel ca în realitate.Cu Jacob nu aveam probleme, am rămas foarte buni prieteni şi i-am cunoscut sufletul pereche, pe Ana, era o persoană foarte frumoasă şi prietenoasă, mă bucuram pentru el, îsi găsise iubita perfectă, în schimb eu nu stiam nimic din sentimentele mele, sunt foarte nedescifrabile.

În acest fel trecând o săptămâna plictisoare pâna când telefonul meu a început să sune, pe un număr pe care nu-l ştiam.

-Alo?inrteb eu nedumerită

-Bună ziua, domnisoara Isabella Swan??întrebă acea voce de femeie.

-Da, de ce mă căutaţi şi cine sunteţi?

-Mă numesc Elisabeth McCartney şi sunt avocata mătuşii dumneavoastră, Élise Matineau.V-am sunat în legătură cu testamentul acesteia.

-Da vă rog spuneţimi  doamnă Elisabeth despre ce este vorba în acest testament, deja mirându-mă de acest lucru, neştiind cine e această femeie, mai ales ce-i cu acest testament.

-Ea v-a lăsat dumneavostră toată averea ei  şi de aceea vă întreb dacă aţi vrea să ne întâlnim într-un loc pentru a discuta.

-Desigur, aţi vrea vă rog să-mi spuneţi unde vă aflaţi pentru a alege un loc benefic amundurora.

-Eu mă aflu acum în Port Angeles.

-Aha…si când doriţi să plecaţi sau sunteţi din oraş?intreb eu curioasă, deja neştiind ce să mai zic din cauză că nu cunoşteam nici o mătuşă pe numele acesta şi plus ca acesta părea a fi francez.

-Nu nu stau in aceasta ţară şi o să plec după ce vorbesc cu dumneavoastră.

-Desigur doamnă putem să ne întalnim mâine în Port Angeles, numai staţi puţin ca să văd de la ce oră putem.M+am ridicat sa-mi vad orarul pe ziua următoare şi aveam noroc, aveam o singură oră si era de la 13 la 14 deci puteam să ne întâlnim dupa.

-Da , ascult zice ea.

-Ok deci ultima mea ora este de la 13 la 14 aşa că putem să ne întâlnim dupa 14 la cofetăria din centrul oraşului.

-Desigur, atunci aşa rămâne, ne vedem mâine o zi bună în continoare, îmi ură aceasta.

-Mulţumesc la fel, urez şi eu şi închid.Fiind deja ora 7, cobor jos în bucătărie pentru a-i încălzii mâncarea lui Charlie.Acesta ajungând puţin mai târziu după ce am terminat de încălzit s-a aşezat la masă si a mancat mâncarea pregătită de mine.Nu i-am spus absolut nimic despre acel  testament, doar i-am zis că a doua zi o să intârzii şi să spele el vasele pentru că mă simţeam obosită aşa că m-am dus la culcare.

Dpdv Edward

Am văzut acea maşină ieşind din garaj, dar nu puteam să văd persoana care o conducea ceea ce ma panicat deoarece nu ştiam ce s+a întâmplat cu Bella aşa că am început să urmăresc maşina şi se pare că şoferul a observat deoarece a accelerat, chiar prea mult pentru oraş, cu viteza pe care o avea nici măcar pe autostradă nu prea puteai să o ai.La un moment stiu doar că a înetinit şi a intrat spre aleea care ducea spre supermarket.Nu puteam să urmăresc şoferul chiar şi acolo aşa că am redus viteza semnificativ pentru a vedea cine se afla în maşină şi atunci am putut sa o văd pe Bella ieşind din maşină.Atunci m-am liniştit şi am accelerat mai departe spre casa mea.Pot să zic că Bella nu avea custuri destul de rele la maşini mai ales prin maşina pe care o avea, nu avea o viteză prea mare, era destul de sigură si plus că era şi elegantă.

Pierdut în gândurile mele nu am observat când am ajuns acasă pâna când Alice m-a readus la realitate.

-Edward!!Ţipă ea de mă miră faptul că nu a auzit-o tot oraşul chit că stăteam la 2 kilometri distanţă de acesta.Ce bine că ai venit acasă, să ştii că ai de dat nişte explicaţii.

-Da Alice am înţeles, îi răspund eu nepăsător.Ce s-a întamplat??

-Păi cum ar fi de ce eşti aşa de distras.

-Nu ştiu pur şi simplu mă gândesc dacă Bella ştie de lumea magică.

-Ce te face să crezi că ştie?întrebă ea mirată.

-Ştii că avea un iubit vârcolac?? o întreb eu.

-Nu şi stai să ghicesc ms+au întâlnit azi.

-Exact din această cauza nu puteai să-i vezi viitorul.

-Aha…zice ea.

-Şi acum întrebarea capcană de ce ea era fericită când el i-a zis că şi+a găsit sufletul pereche, adică asta însemna sa se despartă totusi…

-Ai dreptate, dar tot nu pot să o judec pe ea, mi se pare a fi o fiinţă iubitoare, care vrea binele celor din jur şi ei sunt mereu pe primul loc plus ca se îmbracă super tare. Zice ea ţipând la ultima parte, deci Alice tot Alice rămâne.După această discuţie nu am ami făcut prea multe, ba am mers la vânătoare, ba am mai vorbit cu Carlisle despre facultate, ba mă duceam la facultate să o vad pe ea chiar dacă mă îndepărtam tot mai mult de ea.Aşa a trecut o săptămâna plictisitoare.

Dpdv Bella

A doua zi m-am trezit destul de odihnită ceea ce era foarte bine pentru că ştiam că mă aşteaptă o zi lungă.Mi-am  făcut rutina de dimineaţa, un scurt duş, spălatul pe dinţi şi altele se ănţelege de la sine.După rutină am coborât jos şi am cautat ceva de mâncare, noroc ca Charlie era la muncă şi nu vedea cât de concentrată eram pe anumite lucruri.Văzând că ceasul era trecut peste ora la care mi-am propus să plec, pentru a nu întârzia, dar se pare că tocmai asta am făcut mi-am luat repede geaca, geanta şi am plecat spre maşină.Norocul meu că mi-am recuperat-o.

Deşi nu sunt un mare fan al vitezei de data asta am apăsat puţin mai mult pe acceleraţie pentru a ajunge la timp.Chiar am avut noroc deoarece am ajuns în acelaşi timp cu Edward şi înainte cu 5 minute de a se suna.Unde a fost oare?

-Hey,neata, imi zice el zâmbind.

-Hey, ii raspund eu zâmbind.Unde ai fost, n-ai avut ore??îl întreb eu curioasă.

-Ce numai are voie omul să chiuleasc??întrebă el

-Da bine, hai mai bine la oră şi vezi poate te faci nevăzut, că… încep eu să-l ameninţ numai că nu ştiu cu ce.

-Că ce??ma întrebă el.

-Nu ştiu dar găsesc eu ceva.

-Bine, hai la oră merg cu tine ca să nu zici ca chiulesc taman la ora ta.

-Hei, vezi ca nu+i ora mea, eu doar sunt un înlocuitor .

-Bine, zice el dându-şi ochii peste cap.Ajunşi la oră unii au fost surprinşi să ne vadă venind împreună, dar asta e.Am ţinut ora în linişte, am vorbit pe tema care mi-a dat-o profesorul.La sfârşitul orei toţi au plecat într-o viteză foarte mare afară pe uşă, iar eu am rămas ultima pentru a-mi lua lucrurile şi pleca acasă.Ieşind pe hol cineva mă prinse de umăr şi când mă întorc să văd cine este era Edward.

-Hei, mergi acasă??mă întrebă el.

-Nu trebuie să mă întâlnesc cu o avocată, dar de ce? îl întreb curioasă să aflu răspunsu ştiind că toată săptămâna m-a evitat iar acuma mă întreabă dacă mă duc acasă, ciudat tip.

-Pentru ce vă întâlniţi??

-Chiar nu ştiu şi eu sunt total pe dinafară, si tot nu mi-ai răspuns la întrebare, de ce m-ai întrebat dacă merg acasă.

-Nimic important, vream doar să te întreb dacă mergi cu mine dar dacă te duci în altă parte…

-Păi dacă tot vreai să mă însoţeşti acasă nu ai vrea să vii cu mine, te rog???îl rog eu cât de frumos puteam.Stă pe gânduri câteva secunde şi apoi îmi răspunde afirmativ.Aşa am plecat împreună spre cofetăria unde mă aştepa aceea femeie.