Capitolul 11

Dpdv Bella

Am luat telefonul in mana si am apasat pe tasta verde.

-Alo??Intreb eu vrand sa stiu ami repede cine e, mai ales ca nu stiam numarul.

-Buna ziua dominsoara Isabella, sunt Arnold Roberts. O nu, am dat de necaz…acesta era seful meu.

-Buna ziua domunle Roberts cu ce va pot ajuta??Intreb eu cu o voce tremuranda.

-Isabella vreau sa o inlocuiesti pe domnisoasa Amanda pentru un zbor.Ea s-a imbolnavit si avem nevoie de cineva acre sa o inlocuiasca, iar tu esti singura care poate.

-Da domnule, cand am primul zbor?? Gata asta a fost, ma reintorc la vecea viata, reincep zborurile…

-Pai avionul tau placa din New York spre Italia peste 7 ore.Crezi ca poti sa ajungi la timp??

-Da domunule voi fi acolo.

-Ma bucur asta era tot ce vream sa aud.Atunci ne vedem acolo unde o sa-ti dau instructiunile pe care trebuie sa le urmezi.O zi buna in continoare. Intradevar o zi foarte buna.

-Multumesc la fel domnule si cu aceste cuvinte inchid telefonul introrcanu-ma spre Edward care ma privea nedumerit.

-Spune-mi ca nu ai acceptat.Spune el repede. Ii clar deci a auzit, ce fac acuma.

-imi pare rau dar asta nu este ceva ce poti accepta sau nu, acest lucru este supus sa fac. La aceste cuvinte se pare ca s-a intristat foarte mult, chiar imi parea rau dar nu aveam ce face trebuia sa-mi reiau locul, trebuia sa ma reintorc la munca, nu puteam sa stau pe capul lor nonstop.

-bine, atunci te las sa te pregatesti.imi spuse aratandu-mi un zambet fortat.

-Multumesc si cu aceste cuvinte a iesit pe usa in urma sa lasand numai un curent de aer rece.M-am resemnat in cele din urma si am inceput sa-mi fac bagajul, in gemanatnul care ma enerva mi-am pus uniforma si niste haine care cred ca o sa-mi fie de folos.Dupa ce am terminat de imapchetat, l-am tarat cu mine, in sila, pana la parter unde toti ma asteptau cu exceptia lui Edward, el nu era nicaieri, m-am uitat dupa el prin camera dar nu era nici un semn ca era acolo.Am incercat sa zambesc sis a par ca sunt destul de bine, nu vroiam sa-I ingrijorez sip e ceilalti.

-Bella, o sa ne fie dor de tine.Spuse Esme in timp ce ma imbratisa intr-o imbratisare calda.

-Si mie o sa-mi fie dor de voi toti, spun eu raspunzandu-i la imbratisare.Desi nu stateam de prea mult timp cu ei, le stiam secretul si impreuna nu ama vut cine stie ce evenimente lpacute ii iubeam, si-I respectam ca pe propria mea familie.Esme o mama iubitoare care-mi dadea toata dragostea de care aveam nevoie, Carlisle un om cumpatat care stia ce trebuie sa zica sic and sa zica.Emmet fratele ami mare care e gata in orice moment sa-ti sara in ajutor, ami ales cand ii vorba de bataie.Rosalie desi parea o infumurata la prima vedere nu era asa, ea chiar era buna si iubea dar nu lasa sa se vada.jasper, omul pe care te poti baza in sentimente, el stie mereu ce sfaturi sa-ti dea.Alice surioasa hieractiva, care iti cumpara 120 de dulapuri de haine pe an, cate 40 in fiecare sezon.Si Edward, ei bine Edward, nu stiu, nu stiu el e mereu asa de chips, fermecator.Cred ca el e fratele care te ajuta sa inveti care te mediteaza, care e mai artistic, nu stiu chiar nu stiu ce sa cred despre el.

Dupa ce ne-am imbratisat cu totii si ne-am luat ramas bun.

-Si Edward??Am intrebat eu cu inca o speranta ca va veni si-si va lua rams bun de la mine, nu ma va lasa sa plec asa.

-Nu stim unde e, a plecat, nu v-ati luat ramas bun?Ma intreba Esme, desi nu putea sa planga in ochii ei se simtea tristete, daca ar putea planga acuma am fi inundati.

-Ba da ne-am luat!Spun eu repede ca sa nu se intristeze. Nici macar nu si-a luat ramas bun, a plecat de parka n-as exista, de parka nu i-ar pasa, oare ce se intampla cu el??Ce am facut gresit?? Gandesc eu. Cred ca ar fi mai bines a plec, daca mai stau putin nu o sa vreau sa mai plec.Le zic eu repede, nu vroiam sa ma razgandesc, nu puteam sa mai stau aici.

Cu totii m-au condus afara unde ma astepta masina mea.M-am urcat repede pe locul soferului si am accelerat spre Seattle.Apropae tot drumul am simtit de parka as fi urmarita dar nu-mi pasa, ma simteam goal ape dinauntru, nu ma simteam bine si nici nu-mi pasa, vream doar ca totul sa se termine mai repde.Cu cat ma avantam ami mult spre necunoscut cu atat ochii aceia imi inundau toate gandurile, nici macar nu am observat cand am intrat in Seattle, stiu doar ca am ajuns in aeroport unde mi-am parcat masina si am plecat spre poarta de unde aveam sa iau avionul spre New York.

Dup ace mi-am cumparat ultimul billet si m-am imbarcat, mai ales dup ace am decolat nu ma simteam bine deloc, simteam cum inima mea numai are puls, simteam cum totul se pierde in zare, cum totul se duce de rapa odata cu drumul parcurs.Imediat ce am aterizat in aeroport m-am dus spre prima baie pe care am gasit-o libera si m-am schimbat, stiiam ca odata ce mi-am pus uniforma totul se schimba, trebuia sa fiu din noua ambila, vesela, sa zambesc la toata lumea.Indiferent ce s-a intamplat sau ce avea sa se intample trebuia sa zambesc.

Imediat dup ace m-am schimbat si am iesit din baie m-am indreptat spre biroul sefului meu.Am batut de doua ori in usa mare din sticla,acoperita cu jaluzele in interior, si am intrat.

-Buna ziua domnule Roberts, zambesc la persoana de dupa biro.Seful meu era un om de statura medie, cu par carunt, fost pilot, cu o familie fericita, doi copii, o sotie frumoasa.

-Buna Isabella, te rog intra.Am pasit timid in camera impunatoare si m-am asezat pe scaunul din fata biroului.

-Isabella, stii ca daca nu as fi avut nevoie de tine nu te-as fi chemat, dar acum am nevoie urgenta de ajutorul tau.

-Da domnule, spuneti.

-Vreau sa te uiti pe acest regulament sa sa-mi zici daca-l poti indeplini.Am luat dosarul pe care mi-l intindea si am aruncat o o privire peste el.Nu era un lucru greu, trebuia sa am grija de un avion particular, in care se aflau oameni de afaceri cu bani multi.Pot face fata. Ma gandesc eu.

-Pot domnule si o s-o fac cu cea mai mare placere.

-Ma bucur Isabella, stiam ca ma pot baza pe tine, acum hai du-te si pregateste-te zborul este peste o ora.Am dat din cap, m-am ridicat si am parasite incaperea indreptandu-ma spre avionul plin de oamnei care puteau influenta pe oricine si cu un sinur cuvant te gaseai in strada fara bani si casa.

Dpdv Edward

Ea pleaca, ma paraseste, si nu are nici un cuvant de zis despre asta, ea chiar vroia asta. Nu puteam sa-izic nimic, nu puteam sa-I zic ce simt, nu puteam face nimic, pentru prima oara in viata mea ma simteam incapabil. Tot ce am putut sa fac a fost sa ies pe usa val vartej sa infrunt gandurile familiei mele si sa dispar in padurea sumbra. Am alergat cat de repede am putut, vream sa fiu singur, sa nu aud nici un gand, nu vream sa stiu nimic, nu vroiam sa-mi iau ramas bun, asta insemna sa reneg tot, insemna sa o pierd si era mult mai bine asa, nu stiam ce simte,ce crede despre mine.Stiam ca asa este mai bine da’ totusi durea, dupa ce a intrat in viata mea inima mea a inceput sa bata din nou, nici nu stiu cand mi-am dezvoltat sentimentele pentru ea. Era mai bine daca o uitam, daca nu-mi luam rams bun de la ea.Am stat destul de apropae de casa ca sa pot auzi gandurile familiei mele, aceasta era foarte trista de plecarea ei, chiar o iubeau si o acceptau ca pe propria fiica.De la distanta i-am urmarit masina pana ce s-a indepartat destul de casa si eu am zis ca e timpul sa ma intorc.

In drumul spre casa am vanat si dupa aceea m-am dus acasa unde m-am inchis in camera mea.FAceam totul mechanic, mai vormbeam cu familia mea, mai stateam cu ei dare am total pe dinafara, mereu eram pierdut in ganduri, nu-I mai ascultam.Vedeam ca se intristau din ce in ce mai mult, de la o zi la alta.La vanatoare nu am mai mersi din acea zi si de atunci au trecut deja 2 saptamani.Din spusele lu’ Alice Bella a sunat o singura data, da’ nu am vrut sa vorbesc cu ea.Din cate am auzit ea era bine si acum facea zboruri nationale in Italia, nu prea-mi place ideea, da’ Alice a zis ca totul o sa fie bine.

Si totul s-a sfarsit intr-o zi, atunci am simtit ca numai am pentru ce sa traiesc, ma simteam neputincios.in acea zi ma uitam la TV, butonam de la canal la canal pana am gasit ceva interesant, era o stire despre un avion care s-a defectat la aterizare si s-a rupt in doua.Majoritatea oamenilor au fost evacuati imediat, doar cateva persoana au fost date disparate, si pintre cele cateva persoane un nume mi-a atras atentia, era al ei…ISABELLA MARIE SWAN.

-Alice!! Am tipat eu ami tare decat trebuia, in cateva secunde era langa mine, pur si simplu statea socata, avea o serie de imagini care nu se mai opreau, Bella moarta intr-un pat, apoi intr-un cosciug.Nici macar n-am observat dar state ape canapea si toti erau in jurul meu.Nu stiu cat timp trecuse de cand stateam acolo dar nu aveam nevoie de gandurile lor, vream sa stau singur sis a ma gandesc. Acum ca ea nuami era ce rost mai avea sa ocup un loc pe acest pamant?Vream sa nu fiu influentat de nimeni, vream ca nimeni sa nu stie ce aveam planificat.

In cea mai mare viteza mi-am luat geanta, mi-am pus niste haine, mi-am luat telefonul si am coborat in living unde toata familia ma astepta.

-Fiule?Imi spune Esme si in a doua secunde era langa mine imbratisandu-ma.Stiau cu totii ca aveam sa plec, erau distrusi da’ nu aveam ce face, vreeam doar timp de gandire, apoi voi vedea ce voi face in continoare.Eram a doua persoana care pleaca din aceasta casa si acea persoana nu a ajuns bine, dar daca tot aveam sa mor poate atunci voi putea fi alaturi de ea, sa-I impartasesc dragostea mea sis a nuami fiu un monstru.Dar nu prea cred ca se va intampla acest lucru, ea era un inger, eu eram un monstru locurile noasrte erau diferite, ea in Rai si eu in Iad.

Mi-am luat de ramas bun de la propria familie si cu o viteza ametitoare m-am indreptat spre aeroport.Dupa atatea ore de zbor, dup ace am schimbat doua avioane eram la penultima destinatie, Italia.Acum mai trebuia doar sa ajung in Volterra.locul unde voi sti ce voi face mai departe.

Dpdv Bella

Totul era asa de intunecat, trist.De cand am plecat din Forks, casa familiei Cullen ma simteam foarte trista, singura.Stiam ca acolo mi-am lasat familia, intradevar, acum puteam sa zic ca am o familie si-mi iubeam familia, desi ascundeau un secret intunecat ii iubeam, acum stiam ce vreau de la propriia viata, vream  sa fiu din nou cu familia mea iubitoare.

Am fost transferata, acum faceam zboruri in Italia, de la u oras la altu’, niciodata nu stateam pe loc.Intr-o zi l-am sunat si pe Aro, acesta a fost foarte bucuros ca sunt in Italia si a zis ca asteapta si o vizita.Nu i-am zis ca stiu despre el, despre familia Cullen, da’ nu vream sa fac asta, mi se parea ceva necurat la mijloc, adica a avut atatia ani la mijloc si nu m-a omorat, asta insemna ca are un plan pentru mine nu??

Intr-o alta zi cam dupa vreo saptamana am sunat acasa.Am vorbit cu toti inafara de Edward.Pot sa zic ca in acel telefon am mintit, le-am zis ca ma simt foarte bine si ca aici e foarte frumos,Asta nu era devarat.Mie nu-mi pacea aici, nu ma simteam bine, da’ nu vream sa-I alarmez asa ca am tacut din gura, de aceea i-am sunat o singura data, pentru acel telefon m-am pregatit sufleteste.Acesta era ultimul meu zbor dupa aceea ma intorceam in Volterra, dupa atatia ani in care am fost departe si am incercat sa suit acuma ma intorc.Ma intorc in locul care-mi ofera cele mai crunte, oribile cosmaruri. M-am  imbarcat si pregatit pentru urmatorul zbor.CAnd eram la munca uitam de tot si de toate, eram numai eu o fata care nu avea cine stie ce viata personala, eram vesele pe dinafara si atasam mereu un zambet cat mai realistic.

***

Deja eram la sfarsitul zborului si trebuia sa aterizam, eram in camera cu pilotul cand a anuntat ca avem o defectiune.Am incercat sa raman cat mai calma, sa incerc sa calmez lumea, dar totul s-a petrcetu asa de repede, deodata s-a auzit un sunet asurzitor si am observat cu o parte, partea din fata, se departa de noi, stiam ce s-a intamplat dar nu aveam ce face, trebuia doar sa speram ca totul va fi bine.

Nici macar nu stiu ce s-a intamplat cu adevarat, nici nu stiu, stiu doar ca am alunecat in intuneric, simteam o durere cumplita da’ nu ma puteam lupta cu ea, nu stiam cat e ceasul, nu puteam deschide ochii, timpul trecea pe lanaga mine.Nu aveam ce face, acum terbuia doar sa astept o portita de scapare.

––––––––-~~~~***********************~~~~–––––––––––

Nota autor

Nu stiu cat de mult o sa va placa acest capitol:D, dar sper sa o faceti si sper ca nu v-am dezamagit:)

Scuzati eventualele greseli, si ca de obicei comentati, parerile voastre imi dau puterea de a scrie mai departe.Astept pareri bune rele, ce sa schimb daca nu va place ceva sunt deschisa sugestiilor.