Capitolul 19

“Totul a inceput in acea zi…”  Si asa ea a inceput sa-i povesteasca despre tot ce si-a adus aminte…

 

FLASHBACK (Dpdv Bella)

Simteam materialalul rece si ascultit pe pielea mea, simteam cum ma penetraza incetul cu incetul. Nu puteam sa ma misc, nu puteam sa tip. Dar puteam doar sa tip dupa Edward. Am strigat, dar nimic. Ma simteam asa de neputincioasa! Simteam cum lumea se sfarama, simteam cum inima mea inceteaza sa mai bata, simteam cum sangele imi parasea corpul. Un ultim gand mi-a trecut prin minte, o ultima persoana! Te iubesc, Edward Anthony Cullen! Te voi iubi mereu! Cu aceste ganduri mi-am dat ultima suflare, speram ca ma va ierta, ca ma vor ierta ca nu m-am luptat mai mult. Dar numai simteam nimic.

Au trecut ore, zile, saptamani, luni, ani, veacuri… Cine poate sa stie? Nu ma simteam intreaga. Totul lipsea, nu mai simteam nimic. Simturile au inceput sa-mi revina, treptat, treptat, dar mult mai puternice! Auzeam voci. Mai exact trei voci. O voce groasa, a unui barbat cu un timbru mai puternic, a unei femei, parea o voce asa de diavoleasca. Dar ultima voce, o voce dura, o voce care probabil ca apartinea unui barbat, dar ce fel de barbat oare?

“Nu accept asta!” urla acel barbat cu vocea dura “M-ai lovit pentru ea! M-ai lovit ca sa nu-i beau tot sangele?” Intreba plin de ura.

“James! Intelege, ea este o printesa si ne poate asigura traiul pe sute de ani de acum incolo! Gandeste-te, daca nu o omorai tu Aro ne-ar da multi bani pentru ea!” Tipa clalalt barbat.

“Laurent are dreptate, James. Trebuie sa intelegi ca ea ne va asigura traiul! Prin ea putem sa ajungem sa conducem regatul lumii magici!” Tipa si femeia la el.

“Da, bine cum ziceti voi!” zise acel James enervate.

Nu stiam ce sa fac dar mi-am deschis incet ochii. Toti trei s-au intors la mine si au zambit incet. Culorile se vedeau asa de puternic. Stai, tocmai… Exista acea CULOARE?! Nu credeam ca lumina este asa de colorata!

Ma uitam la ei si aveau fata asa de fina, cum era a lui Edward, numai ca acum se destingea mult mai bine… Si durerea, ah ce durere am in gat. Ar fi ca si cum as manca foc. Asa de tare ma arde. Of! Ce mi se intampla? Numai inteleg nimic!

“Hey, cum te simti?”Ma intreba femeia, apropiindu-se de mine. Era frumoasa, cu un ten asa de neted, de un alb care se accentua asa de bine langa parul ei roscat.

Ce intrebare! Ma simt asa de prost incat as omori pe cineva… Si NERVII, care nu au atins niciodata un punct atat de inalt! Ah!!

“N…”Am incercat sa-I raspund dar nici nu puteam, acel foc era mult prea puternic. “Nu..ma simt bine deloc!” Am resuit in cele din urma sa spun sau sa raspund cu cateva octave mai sus… Pana si saraca femeie s-a dat cu cativa pasi in spate. Am rasuflat adanc incercand sa trec peste acea durere si nervi mei care mai aveau putin si explodau. “Ce s-a intamplat? Unde ma aflu? Cine sunteti?” I-am intrebat asa de repede incat nici nu cred ca m-au inteles.

“Esti asa de frumoasa!” zise barbatul blond, apropiindu-se de mine, punand mana pe mine! Cum indraznea!? Agh! Nici macar nu-mi pasa ca ma ranesc, am tras cu putere de mainile mele, si indiferent cu ce eram legata s-a rupt imediat sub forta mea, si cu o forta mult mai mare l-am apucat de gat si l-am impins in zid. Nu-mi pasa daca s-a lovit sau ca a sfaramat destul de mult zidul! Ceilalti au ramas asa de uimiti de forta mea, cred, defapt nu cred chiar au ramas cu gurile cascate.

“Nu-I bines a va tineti gurile deschise, intra mustile!” Le zic cu sarcasm. “Si-mi poate zice si mie cineva cum am ajuns aici?” nu trebuia sa-mi mai zica cineva prin ce transformari a trecut corpul meu, imi dadeam seama si chiar daca doream o confirmare, eram asa de sigura…Nici nu stiam de unde stiu de aceste finite sau de unde sa le iau, dar cred ca eram una de a lor.

“Imi pare rau pentru comportamentul lui James, uneori nu-si poate tine gura acasa si nici mainile. Eu sunt Laurent si ea este Victoria.” Imi spuse tipul cu tenul mai inchis la culoarte si gesticuland spre fiecare. Dupa un oftat lung se hotari sa vorbeasca din nou “Noi te-am adus aici, am crezut ca asa este mai bine. Suntem undeva bine ascunti in munti, in Alpi. Nu ar fi trebuit sa fii transformata, dar acel imbecile nu s-a putut abtine cand a vazut atata sange asa ca a trebuit sa actionam cu ce ne-a venit cel mai repede la indemana, sa te transformam intr-un vampir…” Spuse ultimile cuvinte mai incet. Numai imi trebuia nici o confirmare, imi spuse ce eram, stiam ce eram…un vampir…

Timpul a trecut destul de repede, la inceput ei imi aduceau sange, apoi am iesit cu totii. Cautam prada in oamenii veniti pe munte in excursii. Dar n-am simtit nevoia sa-I vanez, nu ma atrageau asa de mult! Imi era mila de ei! Aveau o viata nevinovata si eu le-o furam, asa ca am inceput sa vanez animale! Cu timpul trupul meu se schimba, culoarea ochilor… dintr-un rosu carmin a devenit de-un albastru deschis…Care te fermeca, din cate am vazut. Desi Laurent era liderul era un pic cam prostut, l-am fraierit destul de usor, asa mi-am aflat pentru prima oara numele complet: Isabella Marie Volturi, eram ruda cu vampirii din Volterra, ei erau unchii mei si eu eram o rpintesa! Pentru asta am fost ‘rapita’. Ce patetic! Am inceput sa le capat incetul cu incetul increderea, desi il uram asa de tare pe James, imi venea sa-I rup capul de cate ori il vedeam! Insa ma abtineam  pentru binele meu si al lor, trebuia sa le castig increderea.

Doua luni au trecut de cand m-am trezit si deja coborasem in sate, orase! Totul era asa de frumos, dar cel mai rau lucru era ca nu-mi aminteam nimic din viata mea umana! Vream sa ma duc la unchii mei si sa le pun intrebari, vream ca cineva sa-mi raspunda la ele! Asa ca nu in mai putin de doua luni si o saptamana m-am facut disparuta! Am fugit de langa ei si cam intr-o saptamana am reusit sa ajung in Volterra. Nimeni nu stia cine sunt, cu o pelerine neagra si mare, care imi acoperea aproape toata fata, de parca, oricum, m-ar recunoaste cineva. Victoria a zis ca m-am schimbat destul de mult din viata umana. Odata intrata in curtea regala am cerut sa vorbesc cu regii si am fost primita destul de repede. Urmand una dintre garzile regale am intrat in camera tronurilor, unde erau asezati asazisii mei unchi. Incet m-am uitat in sus si ei asteptau ca eu sa fac prima miscare, si asa am si facut mai-am dat gluga jos. Dupa atatea zile am reusit sa-mi redescopar ochii, sa vad ceva mult mai mult in jurul meu. M-am uitat imprejur si am fost uimita de bogatia camerei, dar n-am zis nimic. M-am aplecat usor in fata regilor si eu ramas si mai uimti decat inainte. Cel din mijloc cu parul alb s-a ridicat si m-a strigat: “Bella! Isabella noastra.” A spus el pe fata lui citindu-se un sir de emotii. Am zambit usor si m-am uitat la ei. “Nu-mi vine sa cred” Tipa unul dintre ceilalti doi. “Imi pare asa de bine sa te revad tanara Isabella, chiar esti tu?” intreba acela apropiindu-se de mine. Am oftat zgomotos uitandu-ma la toti. Toti ma priveau ciudat si probabil nu-I invinuiam, chiar nu steam ce se intamplase cu adevarat!

“Asa cred” Am raspuns cu o voce scazuta, dar cu siguranta m-au auzit. Cel cu parul alb se apropie de mine si ma stranse de mana. Nu stiam ce sa simt, cred. Vasusem o copila, era frumoasa desi era simpla. Cu ochii maronii si cu parul ca mahonul. Am stat sa vizoalizez mai mult acea fetita de vreo 5 ani, si nu-mi venea sa cred. Eram EU! Nu stiu ce sa cred, dar cred ca tocmai mi-a revenit prima amintire din copilarie!

Am fost asa de bine reprimita in familie incat nici nu am simtit ca am lipsit vreodata. Stiam ca nu mi-a fost spusa toata povstea, dar nu simteam nevoia sa o stiu, ma simteam mult prea bine! Stiu ca dupa vreo 3 luni dupace am revenit la castel i-au prins pe Laurent si James, dar pe Victoria nu au resuit sa o prinda garda. Cei doi au fost adusi la castel si judecati dupa voia unchilor mei, adica torturati si omorati! Nici nu-I nevoie sa va zic cum, este o imagine care ar ingrozi pe oricine, chiar daca au facut ceea ce au facut.

Timpul trece, si nici nu stiu cum ajungi dar deja au trecut 11 luni de la transfomarea mea, 9 luni de cand m-am reintors si 6 luni de cand au fost omorati cei doi. Acum a fost prima data cand ni s-a dat vreo veste despre Victoria! Se afla in America de Nord, mai exact in Washington DC.

Cu greu mi-am convins unchii sa ma lase sa-mi finalizez antrenamentele asupra puterilor mele pe ea. Oh da, am uitat sa va spun am descoperit mult mai multe talente decat s-ar putea crede ca le are un vampir! Ochii mei farmeca, am un scut care respinge puterea fizica si psihica, un scut care absoarbe puterea vampirilor din jurul meu si probabil sa-I si omor dar n-am incercat niciodata. Si desi am aproape un an de cand am fost create puterile nu m-au slabit deloc mai degraba s-au intarit! Si mai ales nu vanez oamnei ci numai animale. Am un comportament foarte normal in jurul lor! Le rezist mirosului lor care nu ma atrage deloc.

Si revenind la treburile noastre asa  am plecat in America sa o caut pe Victoria. Dar defapt asta a fost doar un pretext ca sa-mi caut si o cealalta parte a vietii in afara de copilarie, ADOLECENTA!

Nu vream sa le zic unchilor ca n-am incredere in ei si ca vreau sa stiu tot, stiam ca-mi ascund ceva. Aveam uneori niste amintiri destul de puternice, dar erau in ceata si nu-mi dadeam seama despre ce era vorba.

Dupa o jumatate de luna, cu aproximatie, am ajuns in apropierea orasului Forks, de unde reincepe aventura in present”

END FLASHBACK

 

Si acum oare ce o sa ne aduca viitorul? Bella nu era sigura de nimic, intradevar si-a adus aminte de sentimentele ei, si-a adus aminte de Edward si de familia lui, dar totodata si-a adus aminte si de Jake!

Ce o sa le aduca in continoare viitorul? Ce sentimente nutreste ea pentru acesti barbati, dar mai ales inima ei pentru cine bate mai tare? Niste intrebari care inca nu-si au raspunsul!

_________________________________________________________________________________________-

Nota autor: Ce pot sa zic! La ora asta vreau doar sa dorm:)) Dar n-am avut timp toata ziua, asa ca eu in miez de noapte scriu capitole si le corectez! 😛 Asta daca mai vad bine si nu dublu.

Am postat acest capitol destul de devreme, desi nu credeam ca o sa fac asta, ca o sa reusesc. Dar cu un mic, foarte mare, ajutor din partea lui Alexa (careia ii multumesc din suflet, caomentariul ei a fost ca un drog pentru mine toata ziua, din momentul in care l-am citit am fost foarte euforica si credeti-ma ca l-am citit de dimineata la 8.) Si acum revenind la comentatul comentariului:)) Stiu ca exista cateva persoane care imi citesc aceasta fictiune, si de asta am continuat sa scriu(chiar daca am postat dupa multa vreme) dar am stat si m-am gandit mai mult, m-am gandit cum ma simt cum citesc un fic si nu e terminat (cred ca e si asta o nebunie 😀 ) Si chiar nu e o problema ca nu primesc comentarii, dar stiti cum e intotdeauna e bine cand vezi ca esti apreciat. Si care e cel mai usor mod de a aprecia munca cuiva online daca nu prin comentarii?!

Acum urmatorul capitol sper sa-l postez cat mai repede(pe undeva pe la inceputul vacantei de Paste!) sa nu va fac sa asteptati prea mult, mai degraba ca sunt curioasa ce poate sa inventeze mintea mea diabolica, cum o sa dezvolte ideea pe care o am in cap:))) Si plus ca incerc sa ma axez pe urmatorul capitol de la o alta poveste, pe care o sa o postez imediat dupa ce termin aceasta fictiune!(asta daca mai sunteti interesati sa mai cititi povesti ‘inventate’ de mine)

O seara (noapte) placuta in continoare, sper sa clarificat unele lucruri! XOXO Luyza